Aureliu Colenco despre cele 41 mln USD de la Registru
Aureliu Colenco, preşedintele Curţii de Apel Economice (CAE) a explicat printr-o scrisoare publică motivarea hotărârii prin care a dat dreptate firmei „Intercomsoft” în procesul contra Întreprinderii de Stat „Cris Registru”.
Amintim că în urma hotărârii unui complet de judecată al CAE, în frunte cu Colenco, „Cris Registru” trebuie să plătească companiei conduse de controversatul om de afaceri Boris Birştein peste 41 mln USD, echivalentul a 500 mln lei.
În baza materialelor cauzei se aduce la cunoştinţă că la data de 5 noiembrie 2010, ÎS”CRIS Registru” Centrul Resurselor Informaţionale de Stat ”Registru” şi Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor al RM (MTIC)au înaintat cererea de chemare în judecată către ”Intercomsoft Ltd” privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 1 mln 637 mii 472,55 USD.
Prin cererea suplimentară din 5.noiembrie 2010 adresată Judecătoriei Economice de Circumscripţie (JEC), semnată de viceministrul Dorin Recean, s-a solicitat înregistrarea cererii de chemare în instanţa de judecată anume în prezenta instanţă, pentru încasarea datoriei pe dosarul ÎS”CRIS Registru”, MTIC către Intercomsoft Ltd, New-York, SUA.
Din motivarea acţiunii rezultă că, la data de 29.aprilie 1996 între Ministerul Economiei RM şi ”Intercomsoft Ltd”, Irlanda a fost semnat un Acord de leasing al utilajului şi tehnologiilor licenţiate, pe un termen de 10 ani, cu posibilitatea prelungirii Acordului pe o perioadă ulterioară de 10 ani, în caz că nici una din părţi nu-şi va manifesta dorinţa de a rezilia Acordul cu 3 luni înainte de expirarea termenului de 10 ani. În conformitate cu indicaţia Guvernului din 2 mai 1996, în calitate de prestator de facto al contractului din partea R.Moldova acţiona ÎS ”CRIS ”Registru”, iar din partea furnizorului de utilaj şi tehnologii conform Acordului – compania Supercom Ltd, pe când compania ”Intercomsoft Ltd” era doar reprezentant regional al Supercom pe teritoriul R. Moldova.
În acţiune se indică că, cheltuielile de asistenţă juridică au fost suportate în legătură cu acţiunea civilă intentată de Intercomsoft împotriva Ministerului Economiei, Ministerului Afacerilor Interne, MDTI şi CRIS „Registru” în temeiul contractului de asistenţă juridică încheiat cu compania FULBRIGHT & JAROWSKI LLP. Din conţinutul acţiunii nu este clar cine a încheiat contractul de asistenţă juridică şi a efectuat plăţile. Copia acestui contract lipseşte la materialele cauzei examinate în primă instanţă şi nu este indicată drept anexă la materialele cauzei.
Se face trimitere la o procedură judiciară în instanţa de judecată din New-York, Arbitrajul Internaţional de pe lângă CCI din Paris, astfel, indicând suportarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 1 mln 637mii 472,55 USD recuperarea cărora se solicită, înscris esenţial pentru soluţionarea litigiului. Lipsa dovezii suportării de către reclamant a cheltuielilor de judecată recuperarea cărora se solicită, în conformitate cu prevederile art.art. 118-119,121,130 CPC dovedeşte caracterul declarativ al pretenţiilor părţii care a înaintat acţiunea.
Reclamanţii indică că, la 30 iulie 2008 Arbitrajul Internaţional de pe lângă CCI din Paris, Franţa i-a refuzat acţiunea companiei Intercomsoft şi a emis o hotărâre în folosul părţii moldoveneşti, dispunând de a obliga reclamantul (Intercomsoft) de a restitui părţii moldoveneşti cheltuielile legate de examinarea în mărime de 635 000 USD. Se reiterează, că în dosar lipseşte copia acestei hotărâri arbitrale.
În conformitate cu prevederile Capitolului XLII, art. 475 CPC, în cazul în care ar fi existat hotărârea arbitrară la care se face referire în acţiune, CRIS „Registru” MDTI sau o altă autoritate indicată în hotărârea arbitrală, aceştia urmau să se adreseze Curţii de Apel Economice cu o cerere de recunoaştere sau executare a hotărârii arbitrale străine pentru a putea fi executată pe teritoriul R. Moldova. Pe marginea cererii de recunoaştere a hotărârii arbitrale instanţa competentă se expune printr-o încheiere susceptibilă de recurs.
În cadrul examinării cauzei, pârâtul –”Intercomsoft Ltd”- şi SRL”Andimit” au înaintat cererea reconvenţională către Ministerul Economiei RM și MTDI solicitând încasarea prejudiciului în mărime de 103 mln 759 mii 683,33 USD.
În argumentarea cererii se menţionează că, conform contractului de leasing din 29 aprilie 1996, încheiat pe un termen de 10 ani, compania ”Intercomsoft Ltd” urma să acorde ME în interesele MAI dreptul de arendă a utilajului pentru producerea documentelor, precum şi cantitatea necesară de servere pentru crearea bazelor de date, computatoare şi printere pentru introducerea informaţiei;dreptul neexclusiv pentru folosirea tehnologiilor pentru producerea documentelor. Cealaltă parte a contractului de leasing urma să achite plăţile pentru utilaj şi serviciile acordate. În afară de această, contractul de leasing prevedea obligaţia reclamantului – ”Intercomsoft Ltd”- de a furniza Ministerului anumite obiecte consumabile în fiecare lună, precum hârtie specială și alte materii prime.
Conform pct. 2.1 al contractului de leasing, Ministerul Economiei şi-a asumat obligaţia să plătească reclamantului 40% din preţul de realizare pentru fiecare document esenţial perfectat, dar nu mai puţin de 10 dolari SUA pentru fiecare paşaport şi 4,5 dolari SUA pentru oricare alt document. Conform prevederilor contractului de leasing, fiecare doi ani, plăţile în cauză urmau să fie majorate în corespundere cu ratat inflaţiei din SUA. Reclamanţii Intercomsoft Ltd”- și SRL”Andimit” afirmă că, în ianuarie 2006 Ministerul a încetat să-şi onoreze obligaţiile de plată asumate conform contractului, astfel, pentru perioada ianuarie-aprilie 2006, astfel, formând o datorie în mărime de 64 mln 998 mii 442,38 dolari SUA, care include şi penalităţile de întîrziere.
Reieşind din prevederile contractului, invocă reclamanţii, în cazul neachitării plăţilor menţionate, Ministerul urma să achite rata inflaţiei, care la momentul examinării prezentei cauze, constituia suma de 4 mln 261 mii 240,98 USD. Suplimentar, conform pct.4.5 al contractului, Ministerul garanta şi urma să asigure producerea unui număr minim de documente esenţiale pe toata perioada a contractului, obligaţia ce nu a fost onorată, Ministerul urmînd să achite reclamanţilor 17 mln 500 mii dolari SUA. Pct. 9.4. al Contractului prevede că partea care a încălcat oricare din obligaţiile sale contractuale, va achita celeilalte părţi o compensaţie pentru prejudiciile cauzate şi venitul ratat în rezultatul unei astfel de încălcări. Astfel deci, Intercomsoft Ltd a avut de suferit pierderi şi venit ratat în mărime de nu mai puţin de 8 000 000 dolari SUA.
Conform prevederilor Contractului (p.7.3.), Ministerul s-a obligat pe un termen de 3 ani (36 luni) din momentul când au înaintat scrisoarea prin care informează că contractul expiră la 29 aprilie 2006, propunând în continuare invitarea reprezentanţilor ambelor părţi pentru continuarea colaborării în continuare(f-d-19-23,volum II), şi nu precum se indică de reclamanţi, că au fixat rezilierea contractului; se reiterează, că procedura de reziliere nu a fost respectată , dimpotrivă, Ministerul a continuat să folosească utilajul, tehnologiile şi materia primă, încălcînd prevederile contractului, astfel deci provocând companiei Intercomsoft prejudicii suplimentare în mărime de 9 mln USD. Mai mult ca atât, faptul, derulării relaţiilor contractuale ale părţilor implicate în litigiu se dovedeşte prin încheierea în continuare a: 1. contractului nr.5 din 01.08.2006(f-d-109) fiind un contract-pilot, cu obiect de emiterea paşapoartelor electronice în R. Moldova, scop având modernizarea pașapoartelor existente; 2. Prin contractul fără număr, din 07.08.2006(f-d-107, volum II) este clar elucidat, că relaţiile contractuale continuă, astfel, contractul din 29 aprilie 1996 opera la momentul pronunţării hotărîrii pe proces.
Astfel, suma totală la încasarea căreia au pretins reclamanţii pe cererea reconvenţională, constituie 103 mln 759 mii 683,33 USD.
S-a stabilit, că compania „Intercomsoft Ltd” nu a fost înştiinţată anticipat despre rezilierea contractului din 29 aprilie 1996, astfel contractul urma a fi prelungit încă pe 10 ani. Neprelungirea contractului i-a cauzat Companiei ”Intercomsoft Ltd” prejudiciul sub formă de venit ratat solicitat anterior. La data de 20 octombrie 2010 între SRL ”Intercomsoft Ltd” şi SRL”Andimit” a fost semnat contractul de cesiune a creanţei, conform căruia ultimul a preluat dreptul de creanţă faţă de pîrîţi în mărime de 50% din toate sumele datorate SRL”Intercomsoft Ltd”. Reieşind din aceste circumstanţe, reclamanţii au solicitat admiterea cererii reconvenţionale, cu încasarea de la pîrîţi a prejudiciului în suma totală de 103 mln 759 mii 683,33 USD în proporţie de 50% la 50% şi anume: 35mln 30 mii 231,08 USD A în favoarea ”Intercomsoft Ltd„ şi 35 mln 630 mii 231,08 USD în favoarea SRL”Andimit”.
Astfel, în şedinţa de judecată şi-a găsit confirmare faptul că, compania ”Intercomsoft” nu a fost înştiinţată anticipat despre intenţia Ministerului de a rezilia contractul din 1996, aşa cum prevede pct. 1.2 al contractului, considerîndu-l prelungit încă pe termenul de 10 ani. Astfel, în instanţa de fond s-a constatat, că reclamatului i-a fost cauzat prejudiciul în mărime de 8 mln USD, sumă, care în temeiul art. 14 CCRM, a considerat-o necesară de a fi încasată de la pîrîţi(pe cererea reconvenţională) în folosul reclamanţilor. În speţă, potrivit pct. 13.2 al contractului, în cazul în care Locatarul nu restituie bunul care urma a fi restituit, acsta este obligat să achite o penalitate în mărime de 0,2% din valoarea reziduală a utilajului pentru fiecare zi de întîrziere, pînă la restituirea totală a acestuia. Dat fiind faptul că pîrîţii, fără careva temei,au continuat să se folosească de utilajul dat în leasing, aceştia urmează să achite penalitatea prevăzută în pct. 13.2 din contract.
Din circumstanţele speţei, în cazul existenţei clauzei contractuale privind soluţionarea pe cale arbitrală a litigiului, recunoscută de CRIS „Registru” şi MDTI, ultimii nu era în drept să se adreseze cu cerere de chemare în judecată împotriva Intercomsoft privind recuperarea cheltuielilor de asistenţă juridică în instanţa de judecată naţională cu condiţia că, pârâtul nu ridica obiecţii împotriva soluţionării litigiului în judecată.
INTERCOMSOFT obiecţii nu a ridicat până la soluţionarea litigiului în fond şi respectiv, examinarea cererii iniţiale înaintată de CRIS „Registru” şi MDTI către Intercomsoft a devenit de competenţa JEC.
S-a stabilit, în cazul în care cerere iniţială a devenit prin acceptul părţilor de competenţa instanţei naţionale de judecată, deoarece clauza 11 al Acordului stabileşte soluţionarea litigiilor între Părţi la Curtea de Arbitraj Internaţional din Elveţia. Astfel, clauză 11 a Acordului doar stabileşte că Părţile vor încerca să soluţioneze litigiile, care pot apărea, pe cale amiabilă. În caz dacă litigiile sau divergenţile nu vor fi soluţionate prin negocieri ele sunt transmite la soluţionare în judiciară. De asemenea, Acordul nu stabileşte careva proceduri de negociere în privinţa soluţionării litigiului şi divergenţelor. Astfel Colegiul a stabilit, că însuşi apelanţii/reclamanţii s-a adresat cu prezenta acţiune, mai mult ca atât, au depus cererea suplimentară, adresată JEC.
Prin urmare, JEC , ca instanţă de fond, corect a reţinut spre examinare prezenta cauză, în baza art.267(e) CPC, ce prevede, că părţile, care au încheiat un contract prin care litigiul urmează a fi soluţionat pe cale arbitrală, iar pînă la examinarea pricinii în fond, pîrîtul a ridicat obiecţii împotriva soluţionării litigiului în judecată.
Deci, just nu a transmis-o precum se pretinde, deoarece reclamanţii/apelanţii puteau înainta excepţia de competenţă până la începerea examinării în fond a pricinii. S-a stabilit, că apelanţii aceasta nu au făcut-o, mai mult ca atât, aceştia, conform cererii semnate de viceministrul Dorin Recean, prin care se solicită înregistrarea cererii de chemare în instanţa de judecată anume în prezenta instanţă, s-au adresat pentru soluţionarea acţiunii depuse JEC.
Astfel ,în ordinea de idei, referitoare cererii reconvenţionale, Intercomsoft în temeiul art. 173 CPC a fost îndreptăţită de a se opune acţiunii înaintată de CRIS „Registru” şi MDTI prin înaintarea cererii reconvenţionale. Or, cererea reconvenţională înaintată de Intercomsoft, este conexă cu acţiunea iniţială, admiterea ei total sau parţial exclude total sau parţial, admiterea acţiunii iniţiale, ori, în conformitate cu prevederile art. 173 alin.l CPC, judecătorul primeşte acţiunea reconvenţională dacă:aceasta urmăreşte compensarea pretenţiei iniţiale;admiterea ei exclude, total sau parţial, admiterea acţiunii iniţiale;c) ea şi acţiunea iniţială sînt în conexiune, iar judecarea lor simultană ar duce la soluţionarea rapidă şi justă a litigiilor;d) acţiunea este înaintată în cadrul aceluiaşi litigiu între aceleaşi părţi.
Prin urmare, acţiunea reconvenţională a fost înaintată corect, respectând procedura sus elucidată, doar datorită înaintării nejustificate a acţiunii iniţiale.
În circumstanţele speţei, reprezentanţi CRIS „Registru” MDTI şi Ministerului Economiei urmau să invoce termenul de prescripţie solicitând respingerea acţiunii ca fiind tardivă. Or, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în favoarea căreia a curs prescripţia (CRIS „Registru”, MDTI, Ministerul Economiei), depusă până la încheierea dezbaterilor în fond, art. 271 Cod Civil. Instanţa nu este în drept să invoce din oficiu termenul de prescripţie, indiferent de calitatea părţilor şi interesul statal. Reprezentantul ME în demersul din 11.06.2011 (f.d. 121-122) a invocat inter alia termenul de prescripţie însă nu a solicitat respingerea cererii ca, fiind tardivă, obiectul cererii sale – scoaterea cererii de pe rol.
Reieşind din înscrisurile prezentate de părţi instanţa de fond, cererea reconvenţională depusă de ”Intercomsoft Ltd„ şi SRL”Andimit”, mun. Chișinău către Ministerul Economiei RM şi Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor RM privind încasarea prejudiciului cauzat în mărime de 103 mln 759 mii 683,33 USD a admis-o parţial.
Ulterior, în cadrul şedinţelor de apel, în pricina dată, a fost prezentat înscrisul care confirmă concluziile referitor la existenţa de circumstanţe, din care au derulat raporturile contractuale între părţile aflate în litigiu, fiind anexat la materialele pricinii contractul de leasing din 29 aprilie 1996, şi anexele la contractul încheiat, autentificate notarial, astfel fiind respectate prevederile art.art. 138(4), al.(2), (3) şi (4) art.139 CPC, or, la constatarea veridicităţii copiei de pe document sau de pe un alt înscris, instanţa judecătorească verifică procedeul tehnic de copiere, garantarea identităţii cuprinsului copiei cu cel al originalului, modul de conservare a copiei.
S-a stabilit, că conform prevederilor contractului menţionat, Locatarul urma să achite plăţile de leasing reieşind din rata inflaţiei, care la momentul examinării cauzei în fond se estima la 4mln.261 mii 240,98 USD. Potrivit pct. 4.5 din contract, Locatarul – Ministerul Economiei- garanta şi urma să asigure producerea, prin intermediul ÎS CRIS“Registru”, a unui număr minim de documente esenţiale pe toată perioada contractului, clauza, ce a fost încălcată de către Locatar, or, obligaţia trebuie îndeplinită în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit, deci în aspectul analizat judecata a stabilit că pîrîţii pe cererea reconvenţională au încălcat principiul bunei credinţe şi diligenţe în raporturile contractuale instituite cu reclamant.
Astfel, cerinţa reclamantului-apelant privind încasarea penalităţii de întîrziere în mărime de 32 mln 499 mii 221,19 USD şi a plăţii pentru folosirea utilajului după rezilierea contractului de leasing în mărime de 9 mln USD, estimate în lei moldoveneşti după cursul oficial al BNM la data executării hotărîrii judecătoreşti –ca fondată.
În ce priveşte pretenţia intimaţilor, privind încasarea ratei de inflaţiei în mărime de 4 mln 261 mii 240,98 USD, suma diferenţei între documentele produse şi cele planificateîn mărime de 17mln 500 mii Usd, venitul ratat în mărime de 8 mln USD – Colegiul a constatat-o ca fiind exagerată şi, aplicând prevederile art. 630 CC, excludând sumele, indicate în alineatul 3(trei) din partea dispozitivă a hotărârii contestate a primei instanţe din 19.07.2011, în rest hotărîrea JEC 19 iulie 2011- menţinînd-o, cu dispunerea încasării sumelor în cauză de la ÎS”CRIS” Registru, exconerând de la răspunderea civilă ME şi MTIC.
CAE reţine faptul, că nici în prima instanţă, nici în cadrul examinării în ordine de apel, reprezentanţii CRIS „Registru”, MTIC şi ME nu au fost prezentate hotărâri arbitrale Internaţionale, ci numai decizii la faza pregătirii şi scoaterii de pe rol a acţiunii.
În ce priveşte legalitatea procurii eliberată de Intercomsoft şi SRL”Andimit”, reprezentantului Mihailov G.P., f.d. 94-96, se remarcă, că la materialele dosarului (f-d-117-118) se anexează informaţia nr.11-2416 din 16.05.2011 a Ministerului Justiţiei RM, Direcţia Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană şi a Ministerului Afacerilor Externe şi Intergrării Europene a RM nr.DC-05/2-462-8109 din 27.05.2011 ce indică, că aceasta nu are efecte juridice.
Însă, ulterior, se constată, că prin informaţia cu nr. DC-05/2-462-9669 din 27.06.2011 a Ministerului Afacerilor Externe şi Intergrării Europene a RM(f-d-129), se indică, că procura eliberată pe numele cetăţeanului Mihailov Gh.P., document BI A88001583, c/p 0971007884620 din 04.05.2011 de către Intercomsoft , are efecte juridice.
Aureliu Colenco, preşedinte Curţii de Apel Economice
